Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEPOZITÁ, depozitéz, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPOZITÁ vb. I. 1. tr. A pune (ceva) în depozit. 2. tr. A depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. 3. tr., refl. (Rar) A (se) depune, a (se) sedimenta. [< it. depositare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPOZITÁ vb. I. tr. 1. a pune (ceva) în depozit. 2. a depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. II. refl. a se sedimenta. (< it. depositare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPOZITÁ vb. 1. a înmagazina, a stoca, (înv.) a strânge. (~ marfa în magazie.) 2. v. sedimenta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
depozitá vb., ind. prez. 1 sg. depozitéz, 3 sg. și pl. depoziteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DEPOZITÁ ~éz tranz. 1) (materiale, produse, mărfuri etc.) A pune în depozit; a înmagazina. 2) (lucruri) A pune la păstrare. /Din depozit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEPOZITÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre substanțe solide) A forma un depozit; a se separa dintr-o soluție, așezându-se la fund; a se depune; a se sedimenta; a se precipita. /Din depozit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink