DEPRAVAȚIÚNE, depravațiuni, s. f. Depravare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dépravation, lat. depravatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPRAVAȚIÚNE s.f. Depravare. [Cf. fr. dépravation, lat. depravatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPRAVAȚIÚNE s. f. depravare. (< fr. dépravation, lat. depravatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
depravațiúne s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. depravațiúnii; pl. depravațiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink