DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. – Depune + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPUNĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care depune (bani) spre păstrare. [< depune + -(ă)tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPUNĂTÓR, -OÁRE s. m. f. deponent2, depozant (2). (< depune + -/ă/tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPUNĂTÓR s. v. deponent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
depunătór s. m., pl. depunătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEPUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a depus sau care depune bani sau hârtii de valoare la păstrare; deponent. /a depune + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
depunătoáre s. f., g.-d. art. depunătoárei; pl. depunătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink