DERÁNJ, deranjuri, s. n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. Fig. Tulburare a liniștii (cuiva), stânjenire, incomodare. – Din deranja (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DERÁNJ s.n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. (Fig.) Tulburare a liniștii (cuiva); stingherire, incomodare. [< deranja].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DERÁNJ s. n. 1. dezordine, neorânduială. 2. (fig.) tulburare a liniștii cuiva; incomodare. (< deranja)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DERÁNJ s. 1. v. dezordine. 2. supărare. (Nu va fi nici un ~, dacă ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deránj s. n., pl. deránjuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DERÁNJ ~uri n. 1) Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. 2) fig. Tulburare a liniștii (cuiva). /v. a deranja
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink