DERAPÁJ, derapaje, s. n. Faptul de a derapa; derapare. – Din fr. dérapage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DERAPÁJ s.n. Faptul de a derapa; alunecare într-o parte, derapare. [< fr. dérapage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DERAPÁJ s. n. derapare. (< fr. dérapage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DERAPÁJ s. v. derapare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
derapáj s. n., pl. derapáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DERAPÁJ ~e n. Alunecare într-o parte în raport cu direcția de înaintare. /<fr. dérapage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink