Dex derapare

DERAPÁRE, derapări, s. f. 1. Faptul de a derapa. 2. Deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acționează asupra navei. 3. Deplasare laterală a unui avion în timpul aterizării sau al unui viraj cu înclinare laterală prea mică. – V. derapa.

DERAPÁRE s.f. Acțiunea de a derapa și rezultatul ei; derapaj. ♦ Deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acționează asupra navei. ♦ Deplasare laterală a unui avion la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică. [< derapa].

DERAPÁRE s. derapaj.

derapáre s. f., g.-d. art. derapării; pl. derapări

DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Despre roți de cauciuc și despre vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers. – Din fr. déraper.

A DERAPÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre roți de cauciuc sau despre vehicule cu astfel de roți) A aluneca pe sol din cauza aderenței reduse. /<fr. déraper

DERAPÁ vb. I. intr. (Despre roțile unui vehicul; despre vehicule) A aluneca pierzând aderența cu solul, a aluneca într-o parte în raport cu direcția de înaintare. ♦ (Mar.; despre ancoră) A aluneca pe fund. [< fr. déraper].

DERAPÁ vb. intr. 1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcție deviată, în lipsa unei aderențe suficiente. 2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acționează asupra navei. 3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică. 4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară. 5. (fig.; despre o situație) a se schimba defavorabil și neprevăzut. (< fr. déraper)

derapá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. derapeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. derapéze