Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEREGLÁ, deregléz, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din regimul normal, din funcționarea normală; a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica. – Din fr. dérégler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEREGLÁ vb. I. tr., refl. A (se) deranja din funcționarea normală, a ieși sau a face să iasă din regimul normal; a (se) strica, a (se) defecta. [< fr. dérégler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEREGLÁ vb. tr., refl. a (se) deranja din funcționarea normală, a ieși, a face să iasă din regimul normal; a (se) defecta. (< fr. dérégler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEREGLÁ vb. v. defecta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dereglá vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. deregléz, 3 sg. și pl. deregleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DEREGLÁ ~éz tranz. A face să se deregleze; a strica; a deteriora; a avaria; a defecta. /<fr. déregler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEREGLÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A ieși din funcțiune; a nu mai funcționa normal; a se strica; a se defecta; a se deteriora; a se avaria. /<fr. dérégler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A deregla ≠ a regla
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink