Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DERETICÁRE, dereticări, s. f. Acțiunea de a deretica și rezultatul ei. – V. deretica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DERETICÁRE s. 1. dereticat, scuturare, scuturat. (~ camerei.) 2. curățenie, scuturătură, (prin Transilv.) tăgășire, tistușag. (A făcut o ~ radicală prin casă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dereticáre s. f., g.-d. art. dereticării; pl. dereticări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DERETICÁ derétic intranz. A face ordine și curățenie în casă. /<lat. deradicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DERETICÁ vb. a curăța, a scutura, a strânge, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câștiga, (Ban. și Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dereticá (derétic, dereticát), vb. – 1. (Înv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curățenie, a curăța. – Var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. Lat. *dēradĭcāre „a dezrădăcina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima var., și de sensul vechi: cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuși, Pușcariu 503; Tiktin și Scriban preferă să se refere la lat. *directĭcāre, de la rectus.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dereticá vb., ind. prez. 1 sg. derétic, 3 sg. și pl. derétică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink