DERIZIÚNE, deriziuni, s. f. (Franțuzism) Luare în râs, derâdere. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. dérision, lat. derisio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DERIZIÚNE s.f. (Rar) Luare în râs, în derâdere, bătaie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. dérision, lat. derisio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DERIZIÚNE s. f. luare în râs, derâdere. (< fr. dérision, lat. derisio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DERIZIÚNE s. v. batjocură, bătaie de joc, derâdere, râs, zeflemea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deriziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. deriziúnii; pl. deriziúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DERIZIÚNE ~i f. 1) Luare în râs; luare în derâdere. 2) Lucru derizoriu; obiect neînsemnat. [Art. deriziunea; G.-D. deriziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. dérision, lat. derisio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink