DEROGATÓRIU, -IE, derogatorii, adj. Care conține o derogare, cu caracter de derogare. – Din fr. dérogatoire, lat. derogatorius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEROGATÓRIU, -IE adj. Cu caracter de derogare; care derogă. [Pron. -riu. / cf. lat. derogatorius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEROGATÓRIU, -IE adj. care derogă. (< fr. dérogatoire, lat. derogatorius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
derogatóriu adj. m. [riu- pron. riu], f. derogatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. derogatórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEROGATÓRIU ~e (~i) (despre acțiuni, acte, norme) Care derogă; care constituie o derogare. [Sil. -to-riu] /<fr. dérogatoire, lat. derogatorius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink