Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deruta (verb tranzitiv) , derută (substantiv feminin)   
DERÚTĂ, derute, s. f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. – Din fr. déroute.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DERÚTĂ s.f. Zăpăceală, dezordine; dezorientare. [Cf. fr. déroute].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DERÚTĂ s. f. stare de zăpăceală, de dezorientare, de dezordine. (< fr. déroute)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DERÚTĂ s. v. dezorientare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
derútă s. f., pl. derúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DERUTÁ, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro să o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din fr. dérouter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DERUTÁ ~éz tranz. A face să-și piardă siguranța în modul de a acționa; a aduce în stare de zăpăceală; a zăpăci; a dezorienta. /<fr. dérouter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DERÚTĂ ~e f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. /<fr. déroute
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DERUTÁ vb. I. tr. A zăpăci, a încurca; a dezorienta; a înșela. [< fr. dérouter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DERUTÁ vb. tr. a zăpăci, a încurca; a dezorienta, a descumpăni; a înșela. (< fr. dérouter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DERUTÁ vb. v. dezorienta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A deruta ≠ a îndrepta, a orienta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
derutá (derutéz, derutát), vb. – A rătăci, a încurca, zăpăci. Fr. dérouter.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
derutá vb., ind. prez. 1 sg. derutéz, 3 sg. și pl. deruteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)