DESÁNT, desanturi, s. n. 1. Trupe parașutate sau debarcate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă. 2. Trupe de infanterie transportate, în timpul luptei, pe tancuri. – Din fr. descente, rus. desant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESÁNT s.n. Trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri și lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat. [Pl. -nturi, (s.m.) -nți. / < fr. descente, engl. descent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESÁNT s. n. trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri și lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat. (< rus. desant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
desánt s. n., pl. desánturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESÁNT ~uri n. Subdiviziune militară, transportată pe calea aerului sau pe mare și lansată în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă. /<fr. déscente, rus. desant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEȘÁNȚ adv. : A-i fi (sau a-i părea) ~ a-i părea curios; a-i fi de mirare. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
deșánț adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink