DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. și f. Urmaș. [Cf. fr. descendant, lat. descendens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESCENDÉNT, -Ă I. adj. care coboară; descensiv. ♦ nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. II. s. m. f. urmaș. III. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2). (< fr. descendant, lat. descendens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESCENDÉNT s., adj. 1. s. v. urmaș. 2. s. pl. v. posteritate. 3. adj. v. coborâtor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Descendent ≠ ascendent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descendént adj. m., s. m., pl. descendénți; f. sg. descendéntă, pl. descendénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCENDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care coboară; în coborâre; coborâtor. Accent ~. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCENDÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care descinde (dintr-un anumit neam sau dintr-o anumită familie); rudă în linie directă; coborâtor; urmaș. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink