DESCENDÉNȚĂ, descendențe, s. f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. (Cu sens colectiv) Posteritate, urmași. – Din fr. descendance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCENDÉNȚĂ s.f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. Totalitatea urmașilor; urmași; posteritate. [< fr. descendance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESCENDÉNȚĂ s. f. 1. înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. totalitatea urmașilor; posteritate. (< fr. descendance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESCENDÉNȚĂ s. filiație, linie, succesiune. (Urmaș în ~ bărbătească.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Descendență ≠ ascendență
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descendénță s. f., g.-d. art. descendénței; pl. descendénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCENDÉNȚĂ ~e f. 1) Legătură de rudenie în linie dreaptă între generații; filiație. 2) Totalitate de descendenți; ansamblu de urmași; posteritate. [G.-D. descendenței] /<fr. descendance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink