Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: descheia (verb tranzitiv) , descheiat (adjectiv)   
DESCHEIÁT, -Ă, descheiați, -te, adj. (Despre haine) Cu nasturii scoși din butonieră; neîncheiat; (despre persoane) cu haina neîncheiată. [Pr.: -che-iat.Var.: deschiát, -ă adj.] – V. descheia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCHEIÁT adj. (Ban. și Transilv.) deschiotorat, (Mold.) dezbumbat. (O haină ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Descheiat ≠ încheiat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [Pr.: -che-ia.Var.: deschiá vb. I] – Lat. disclavare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESCHEIÁ deschéi tranz. 1) (nasturi) A scoate din butonieră. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte încheiate) A desprinde din nasturi (butoni, copci etc.). 3) (obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A face să se descheie. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESCHEIÁ pers. 3 se deschéie intranz. (despre obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A se desprinde de la încheieturi. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCHEIÁ vb. (Ban. și Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-și ~ nasturii; a se ~ la haină.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A descheia ≠ a încheia
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descheiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. deschéi, 3 sg. și pl. deschéie, 1 pl. descheiém; ger. descheínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)