DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
deschizătór (persoană) s. m., pl. deschizătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
deschizătór (instrument) s. n., pl. deschizătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCHIZĂTÓR1 ~i m. Persoană care deschide. ◊ ~ de drumuri persoană care începe să activeze într-un domeniu neexplorat, deschizând căi noi spre progres. /a deschide + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCHIZĂTOR2 ~oáre n. Ustensilă pentru deschiderea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; destupător. /a deschide + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
deschizătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. deschizătoárei; pl. deschizătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink