Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DESCLEIÁ, descleiéz, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Des1- + clei.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCLEIÁ vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o țesătură.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descleiá vb., ind. prez. 1 sg. descleiéz, 3 sg. și pl. descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 sg. și pl. descleiéze; ger. descleínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DESCLEIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se descleieze. 2) (țesături) A curăța de apret sau de substanțe cleioase. [Sil. -cle-ia] /des- + clei
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESCLEIÁ pers. 3 se ~iáză intranz. A se desprinde din locul în care a fost lipit cu o substanță cleioasă; a se dezlipi. [Sil. -cle-ia] /des- + clei
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A (se) descleia ≠ a (se) încleia, a (se) lipi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink