Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DESCOPERÍRE, descoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) descoperi și rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost descoperit, aflat. – V. descoperi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCOPERÍRE s. 1. v. dezvelire. 2. v. găsire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descoperíre s. f., g.-d. art. descoperírii; pl. descoperíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCOPERÍ, descópăr, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă. ♦ Refl. A-și scoate pălăria, căciula etc. ♦ Fig. A lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac. A descoperi aripa dreaptă a unei armate. ♦ A face să nu aibă acoperire legală. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) da pe față, a (se) dezvălui, a (se) da de gol, a (se) trăda. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune în bătaie de joc cuiva care face caz de un lucru știut, cunoscut de toată lumea. ♦ A pătrunde o taină, un mister. – Lat. disco(o)perire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESCOPERÍ descópăr tranz. 1) (obiecte, ființe) A lipsi de ceea ce acoperă lăsând să se vadă. ~ o căldare. ~ o casă. 2) A scoate la iveală (căutând sau din întâmplare); a găsi; a afla. 3) (lucruri, fenomene etc. necunoscute) A face pentru prima dată. 4) fig. A arăta așa cum este; a da pe față; a trăda. 5) fig. (taine, secrete etc.) A face cunoscut publicului larg; a destăinui; a dezvălui; a divulga. 6) (flancul unei armate) A lăsa neapărat; a expune unui atac. /<lat. disco[o]perire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESCOPERÍ mă descópăr intranz. A-și scoate acoperământul de pe cap (pălăria, căciula etc.). /<lat. disco[o]perire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCOPERÍRE ~i f. 1) v. A DESCOPERI. 2) Obiect, fenomen descoperit. /v. a (se) descoperi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCOPERÍ vb. 1. v. dezveli. 2. v. găsi. 3. v. inventa. 4. a afla, a ghici, (rar) a bănui. (Ai ~ ce am vrut să spun.) 5. a dezvălui, a revela, (livr.) a decela. (Nu i-am putut ~ marea mea taină.) 6. (rar) a surprinde. (A ~ infracțiunea.) 7. a stabili. (El e cel care a ~ etimologia cuvântului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DESCOPERÍ vb. v. trăda.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) descoperi ≠ a (se) acoperi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descoperí (descópăr, ít), vb. – 1. A lua, a ridica de pe ceva sau cineva ceea ce le acoperă. – 2. A găsi, a afla. – 3. A revela, a dezvălui. – Mr., megl. discoapir, istr. descoper(esc)u. Lat. dĭscooperῑre (Pușcariu 510; Candrea-Dens., 390; REW 2659; Tiktin; Candrea), cf. it. discoprire, prov., port. descobrir, fr. découvrir, sp. descubrir. – Der. descoperitor, adj. (care descoperă); nedescoperit, adj. (ignorat, ascuns).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
descoperí vb., ind. prez. 1 sg. descópăr, 3 sg. și pl. descóperă, imperf. 3 sg. descopereá; conj. prez. 3 sg. și pl. descópere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink