DESCURAJATÓR, -OÁRE, descurajatori, -oare, adj. Care te face să-ți pierzi curajul; demoralizant, deprimant. – Descuraja + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCURAJATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Descurajant. [< descuraja + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESCURAJATÓR adj. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, (fig.) demobilizator. (O situație ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descurajatór adj. m., pl. descurajatóri; f. sg. și pl. descurajatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCURAJATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care descurajează; în stare să descurajeze; demoralizant. Factor~. /a descuraja + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink