DESERVÍCIU, deservicii, s. n. Faptă neconvenabilă, dezavantajoasă; contraserviciu (2). – Des1- + serviciu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESERVÍCIU s. n. fapt care dezavantajează; contraserviciu (2). (< des- + serviciu)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESERVÍCIU s. contraserviciu. (I-a făcut un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deservíciu s. n., pl. deservícii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESERVÍCIU ~i n. Faptă care dezavantajează pe cineva. [Sil. -vi-ciu] /des- + serviciu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink