Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Despre roți, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde șinele de fier. 2. Tranz. și refl. A (se) desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. 3. Refl. (Despre pietrele de moară, la pers. 3) A-și toci zimții de pe fețele interioare, între care sunt zdrobite boabele. – Des1- + fereca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESFERECÁ vb. a (se) descătușa. (S-a ~ din cătușe.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desferecá vb., ind. prez. 1 sg. desférec, 3 sg. și pl. desférecă; ger. desferecând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DESFERECÁ desférec tranz. A face să se desferece. /des- + a fereca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESFERECÁ mă desférec intranz. 1) (despre roți, car) A-și pierde șinele de fier. 2) (despre persoane) A se elibera din fiare, din cătușe sau din lanțuri; a se descătușa. 3) (despre pietre de moară) A-și toci zimții care zdrobesc boabele. /des- + a fereca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink