Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: desfigura (verb tranzitiv) , desfigurare (substantiv feminin)   
DESFIGURÁRE, desfigurări, s. f. Faptul de a desfigura; urâțire, pocire, sluțire. – V. desfigura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESFIGURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) desfigura și rezultatul ei; sluțire. [< desfigura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESFIGURÁRE s. deformare, deformație, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strâmbare, urâțire. (~ a feței unei ființe.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desfiguráre s. f., g.-d. art. desfigurării; pl. desfigurări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESFIGURÁ, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o; a poci, a sluți. – După fr. défigurer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESFIGURÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A urâți (mai ales la față) printr-o acțiune fizică brutală; a poci. 2) (realități, fapte etc.) A prezenta denaturat, fals. /<fr. défigurer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESFIGURÁ vb. I. tr. A poci, a urâți, a sluți (figura, fața cuiva). [Cf. fr. défigurer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESFIGURÁ vb. tr. a poci, a urâți, a sluți (figura, fața cuiva). (după fr. défigurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESFIGURÁ vb. a (se) deforma, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strâmba, a (se) urâți, (pop. și fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ în urma accidentului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desfigurá vb., ind. prez. 1 sg. desfiguréz, 3 sg. și pl. desfigureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)