Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DESFĂTUÍRE, desfătuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a desfătui și rezultatul ei. – V. desfătui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
desfătuíre s. f. (sil. mf. -sfă-), g.-d. art. desfătuírii; pl. desfătuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESFĂTUÍ, desfătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la... – Des1- + sfătui (după fr. déconseiller).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESFĂTUÍ ~iésc tranz. (persoane) A sfătui să renunțe (la o intenție); a disuada. [Sil. -tu-i] /des- + a sfătui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESFĂTUÍ vb. (înv.) a desconsilia, a despovățui, a dezmânta. (L-a ~ să procedeze așa cum inten-ționa.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desfătuí vb. (sil. mf. -sfă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfătuiésc, imperf. 3 sg. desfătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. desfătuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink