Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: desigila (verb tranzitiv) , desigilare (substantiv feminin)   
DESIGILÁRE, desigilări, s. f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu; despecetluire. – V. desigila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESIGILÁRE s.f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu. [< desigila].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESIGILÁRE s. despecetluire, despecetluit. (~ unui colet.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desigiláre s. f. → sigilare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESIGILÁ, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. – Des1- + sigila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESIGILÁ ~éz tranz. (încăperi, uși, obiecte sigilate) A deschide scoțând sigiliul; a despecetlui. ~ un pachet. /des- + a sigila.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESIGILÁ vb. I. tr. A rupe sigiliul, a deschide ceva sigilat. [< de- + sigila].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESIGILÁ vb. tr. a rupe, a desface un sigiliu, a deschide ceva sigilat. (< de1- + sigila)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESIGILÁ vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A desigila ≠ a pecetlui, a sigila
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
desigilá vb., ind. prez. 1 sg. desigiléz, 3 sg. și pl. desigileáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române