Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: desista (verb tranzitiv) , desistare (substantiv feminin)   
DESISTÁRE, desistări, s. f. Acțiunea de a desista și rezultatul ei. – V. desista.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESISTÁRE s.f. Acțiunea de a se desista. [< desista].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
desistáre s. f. → sistare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESISTÁ, desistez, vb. I. Tranz. (Jur.) A renunța la o acțiune sau la un drept care urma să fie valorificat pe cale de acțiune. – Din fr. désister.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESISTÁ vb. I. refl. A se lăsa de, a renunța (la ceva). [P.i. -ez și desíst. / < fr. désister].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESISTÁ vb. refl. 1. (jur.) a renunța la o acțiune, la urmărirea în justiție. ◊ a abandona săvârșirea unei infracțiuni. 2. a-și retrage candidatura înainte de alegeri. (< fr. désister)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESISTÁ vb. (JUR.) a renunța. (~ la o pretenție.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desistá vb., ind. prez. 1 sg. desistéz, 3 sg. și pl. desisteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)