DESÍȘ, desișuri, s. n. 1. Grup de arbuști, de tufe, de buruieni etc.; p. ext. pădure tânără foarte deasă. 2. Fig. (Rar) Mulțime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni). – Des2 + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESÍȘ s. crâng, hățiș, stufăriș, tufăriș, tufiș, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bunget, desime, (reg.) hălăciugă, huceag, huci. (Iepurele s-a ascuns într-un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Desiș ≠ răriș
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
desíș s. n., pl. desíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESÍȘ ~uri n. 1) Loc acoperit cu mulți arbuști, tufari și ierburi; desime. 2) Pădure tânără și deasă. /des + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink