Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DESPERECHÉRE, desperecheri, s. f. Acțiunea de a desperechea și rezultatul ei. – V. desperechea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESPERECHÉRE s. descompletare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desperechére s. f., g.-d. art. desperechérii; pl. desperechéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESPERECHEÁ, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A despărți, a desface două elemente, lucruri, ființe etc. care formează o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alcătuiesc o totalitate; a descompleta. – Des1- + [îm]perechea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESPERECHEÁ ~éz tranz. A face să se desperecheze. /des- + a [îm]perechea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESPERECHEÁ mă ~éz intranz. 1) A înceta de a mai forma o pereche; a-și pierde perechea. 2) A deveni incomplet; a se descompleta. /des- + a [îm]perechea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESPERECHEÁ vb. a (se) descompleta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) desperechea ≠ a (se) împerechea
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
desperecheá vb., ind. prez. 1 sg. desperechéz, 3 sg. și pl. desperecheáză, 1 pl. desperechém; conj. prez. 3 sg. și pl. desperechéze; ger. desperechínd; part. desperecheát
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink