Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrișa. – Des1- + [îm]păduri (după fr. déboiser).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESPĂDURÍ vb. v. defrișa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
despădurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despădurésc, imperf. 3 sg. despădureá; conj. prez. 3 sg. și pl. despădureáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DESPĂDURÍ ~ésc tranz. 1) (locurile) A lipsi de pădure prin tăierea nerațională a acesteia. 2) (terenuri) A lipsi de arbori și de arbuști prin tăierea sau arderea lor; a face bun pentru agricultură, pentru construcții sau pentru reîmpădurire; a defrișa. /des- + a [îm]păduri
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A despăduri ≠ a împăduri
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink