DESPĂRȚITÚRĂ, despărțituri, s. f. 1. Parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare; compartiment. 2. Construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva. 3. (Înv.) Grup, ceată izolată. – Despărți + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESPĂRȚITÚRĂ s. v. compartiment.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
despărțitúră s. f., g.-d. art. despărțitúrii; pl. despărțitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESPĂRȚITÚRĂ ~i f. 1) Spațiu limitat obținut prin divizarea unei suprafețe plane; compartiment. 2) Construcție improvizată care separă ceva. /a despărți + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink