DESTÍN, destine, s. n. 1. Soartă, viitor. 2. Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate. – Din fr. destin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESTÍN s.n. Soartă, viitor. ♦ Forță sau voință supranaturală despre care misticii cred că hotărăște tot ceea ce se petrece în viață; fatalitate. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. destin, it. destino].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESTÍN s. n. 1. forță supranaturală care ar hotărî dinainte tot ceea ce se petrece în viața omului; 2. soartă, viitor; fatalitate. (< fr. destin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESTÍN s. v. soartă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
destín s.n., pl. destíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESTÍN ~e n. 1) Forță supranaturală care determină în mod irevocabil cursul evenimentelor; fatalitate; ursită; soartă. 2) Ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de voința unui om și care compun viața lui. /<fr. destin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink