DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adj. (Neobișnuit) Care destinde. – Destinde + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
destinzătór adj. m., pl. destinzătóri; f. sg. și pl. destinzătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink