DETERMINÍSM s. n. Teorie, concepție potrivit căreia fenomenele sunt generate de înlănțuiri de cauze și efecte, prin condiționări și legități prin interacțiuni necesare și repetitive. – Din fr. déterminisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DETERMINÍSM n. filoz. Teorie filozofică conform căreia fenomenele universului se află în interdependență (și sunt determinate de legități naturale). /<fr. déterminisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DETERMINÍSM s.n. (Fil.) Teorie care susține universalitatea principiului cauzalității, teza că toate fenomenele naturii, societății și gândirii se nasc și se dezvoltă în virtutea unor cauze, mișcarea lor fiind guvernată de legi obiective. [< fr. déterminisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DETERMINÍSM s. n. teorie, concepție și metodă potrivit căreia toate fenomenele și procesele naturii, societății și gândirii sunt determinate de anumite condiții și cauze, guvernate de legi obiective. (< fr. déterminisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
determinísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink