DETONÁNT, -Ă, detonanti, -te, adj. Care (poate) produce o detonație; detonabil. – Din fr. détoner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DETONÁNT, -Ă adj. (Tehn.) Producător de detonație, detonabil; exploziv. ♦ Care poate iniția detonația unui exploziv. [Cf. fr. détonant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DETONÁNT, -Ă adj. care poate produce detonație; detonabil. ◊ care poate iniția detonația unui exploziv. (< fr. détonant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DETONANT adj., s. v. exploziv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
detonánt adj. m., pl. detonánți; f. sg. detonántă, pl. detonánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DETONÁNT ~tă (~ți, ~te) Care poate să detoneze; cu proprietatea de a detona. Amestec ~. /<fr. détonant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink