DETÚNET, detunete, s. n. (Rar) Detunătură. – Detuna + suf. -et. (după tuna – tunet).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DETÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detună-tură, duduit, duduitură, trăsnet, trăs-nitură, vuiet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
detúnet s. n., pl. detúnete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink