Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DETUNĂTÓR, -OÁRE, detunător, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. S. n. Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DETUNĂTÓR adj. v. bubuitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
detunătór adj. m., pl. detunătóri; f. sg. și pl. detunătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
detunătór s. n., pl. detunătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DETUNĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care detună; bubuitor. /a detuna + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DETUNĂTÓR2 ~oáre n. Parte a armei de foc unde se retrage tubul cartușului. /a detuna + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)