DETUNĂTURĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DETUNĂTÚRĂ s. v. bubuitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
detunătúră s. f., g.-d. art. detunătúrii; pl. detunătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DETUNĂTÚRĂ ~i f. Zgomot puternic produs de o explozie sau de o armă de foc la descărcare. /a detuna + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink