DEUTÉRIU s. n. Izotop al hidrogenului, folosit drept combustibil termonuclear în reactoarele nucleare. [Pr.: de-u-] – Din fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEUTÉRIU n. Compus al hidrogenului, folosit drept combustibil în reactoarele nucleare. [Sil. de-u-] /<engl. deuterium, fr. deutérium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEUTÉRIU s.n. Izotop al hidrogenului cu nucleul format dintr-un proton și un neutron; hidrogen greu. [Pron. de-u-te-riu, var. deuterium s.n. / < fr. deutérium, cf. gr. deuteros – al doilea].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEUTÉRIU s. n. izotop al hidrogenului, gaz incolor, mult mai dens decât acesta, prin electroliza apei grele și drept combustibil termonuclear. (< fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEUTÉRIU s. (CHIM.) hidrogen greu. (~l este folosit drept combustibil termonuclear.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deutériu s. n. (sil. deu-) [-riu pron. -riu], art. deutériul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink