DEXTERITÁTE, (2) dexterități, s. f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemânare (fizică). 2. (Ieșit din uz) Obiect de învățământ (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucru de mână) având drept scop să dezvolte însușirile artistice și îndemânarea practică a elevilor. – Din fr. dextérité, lat. dexteritas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEXTERITÁTE f. Caracter dexter; calitate de a face totul cu ușurință și pricepere; îndemânare; iscusință; dibăcie; abilitate; măiestrie. /<fr. dextérité, lat. dexteritas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEXTERITÁTE s.f. Dibăcie, îndemânare, abilitate. ♦ (În trecut) Fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.). [Cf. fr. dextérité, lat. dexteritas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEXTERITÁTE s. f. 1. dibăcie, îndemânare, abilitate. 2. (în trecut) fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.). (< fr. dextérité, lat. dexteritas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEXTERITÁTE s. v. îndemânare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dexteritáte s. f., g.-d. art. dexterității; (materii de învățământ) pl. dexterități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink