Dex dezangajare

DEZANGAJÁRE, s. f. 1. Încetare a unui angajament. 2. Acțiune, măsură menită să separe forțele armate opuse angrenate în incidente sau în ciocniri; situație care rezultă din această acțiune. – V. dezangaja.

DEZANGAJÁRE f. 1) v. A DEZANGAJA și A SE DEZANGAJA. 2) Situație de încetare a tensiunii și a conflictelor dintre forțele armate adverse. /v. a (se) dezangaja

DEZANGAJÁRE s.f. Acțiunea de a dezangaja și rezultatul ei. ♦ Complex de măsuri menit să separe forțele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. [< dezangaja].

DEZANGAJÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) dezangaja. ◊ complex de măsuri menit să separe forțele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. 2. (psih.) modificare a participării afective și emoționale a unui subiect într-o activitate sau relație. (< dezangaja)

dezangajáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezangajării; pl. dezangajări

DEZANGAJÁ, dezangajéz, vb. I. 1. Tranz. A face să înceteze un angajament. 2. Refl. A se retrage dintr-un angajament, dintr-un conflict, dintr-o confruntare etc. – Din fr. désengager.

A DEZANGAJÁ ~éz tranz. 1) A eli-bera de un angajament. 2) A face să se dezangajeze. /<fr. désengager

A SE DEZANGAJÁ mă ~éz intranz. 1) (despre forțe armate adverse) A înceta o stare de încordare sau o ciocnire. 2) A părăsi un domeniu de activitate sau o funcție; a se retrage. /<fr. désengager

DEZANGAJÁ vb. I. tr. A elibera de un angajament; a se retrage, a se da deoparte. [Cf. fr. désengager].

DEZANGAJÁ vb. I. tr. a elibera de un angajament. II. refl. a se retrage dintr-un angajament, dintr-o confruntare etc. (< fr. désengager)

dezangajá vb. → angaja