DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. – Din fr. désapprobateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZAPROBATÓR, -OÁRE adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. [Cf. fr. désapprobateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZAPROBATÓR, -OÁRE adj. care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. (fr. désapprobateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZAPROBATÓR adj. neaprobator, reprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezaprobator ≠ aprobator
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezaprobatór adj. m. (sil. -pro-; mf. dez-), pl. dezaprobatóri; f. sg. și pl. dezaprobatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink