DEZARMÁNT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. – Din fr. désarmant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZARMÁNT, -Ă adj. Care potolește furia. ♦ Care face pe cineva să părăsească lupta. [Cf. fr. désarmant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZARMÁNT, -Ă adj. care potolește furia. ◊ care face pe cineva să părăsească lupta. (< fr. désarmant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dezarmánt adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezarmánți; f. sg. dezarmántă, pl. dezarmánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZARMÁNT ~tă (~ți, ~te) Care dezarmează; în stare să dezarmeze. /<fr. désarmant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink