Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezarma (verb tranzitiv) , dezarmare (substantiv feminin)   
DEZARMÁRE, dezarmări, s. f. Acțiunea de a dezarma; ansamblu de măsuri privind lichidarea sau limitarea armamentelor și a forțelor armate, în primul rând a armelor de distrugere în masă. – V. dezarma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZARMÁRE f. 1) v. A DEZARMA. 2) Ansamblu de măsuri luate în vederea lichidării sau reducerii armamentului și forțelor armate ale unor state. /v. a dezarma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZARMÁRE s.f. Acțiunea de a dezarma și rezultatul ei; renunțare la înarmare și reducere până la desființare a forțelor armate existente, inclusiv a organizațiilor militare. [< dezarma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZARMÁRE s. f. acțiunea de a dezarma; complex de măsuri prin aplicarea cărora se urmărește lichidarea sau limitarea armamentelor și a forțelor armate ale statelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă. (< dezarma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Dezarmare ≠ înarmare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezarmáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezarmării; pl. dezarmări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZARMÁ, dezarméz, vb. I. 1. Tranz. A lua cuiva armele, a sili pe cineva să predea armele. 2. Intranz. și tranz. (Despre sau cu privire la state) A(-și) lichida sau a(-și) limita forțele armate și armamentul. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să renunțe la o acțiune, a pune pe cineva în imposibilitate de a riposta. – Din fr. désarmer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZARMÁ ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A lipsi de arme; a sili să depună armele. 2) A lipsi de un instrument sau de un obiect necesar. 3) fig. (persoane) A face incapabil să riposteze (combătându-i argumentele). 2. intranz. (despre state) A lichida (total sau parțial) armamentul și forțele armate; a demilitariza. /<fr. désarmer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZARMÁ vb. I. tr. 1. A smulge, a lua armele cuiva, a sili pe cineva să predea armele. ♦ (Fig.) A lua cuiva orice motiv de supărare, a pune pe cineva în imposibilitatea de a se opune la ceva. ♦ (Fig.) A face neputincios, a lua puterea (de luptă) cuiva. 2. intr. (Despre state) A renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările. 3. tr. A lua, a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație; a lua armamentul de pe o navă de război. [Cf. fr. désarmer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZARMÁ vb. I. tr. 1. a lua armele cuiva, a-l sili să predea armele. ◊ (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare. 2. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație, de pe o navă de război. 3. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc. II. intr. (despre state) a renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările. (< fr. désarmer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A dezarma ≠ a înarma
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezarmá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarméz, 3 sg. și pl. dezarmeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române