DEZARTICULÁȚIE, dezarticulații, s. f. Dezarticulare. – Din fr. désarticulation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZARTICULÁȚIE s.f. Dezarticulare. [Gen. -iei, var. dezarticulațiune s.f. / cf. fr. désarticulation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZARTICULÁȚIE s. f. dezarticulare. (< fr. désarticulation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZARTICULÁȚIE s. v. luxație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezarticuláție s. f. (sil. -ți-e; mf. dez-), art. dezarticuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. dezarticuláției; pl. dezarticuláții, art. dezarticuláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZARTICULÁȚIE ~i f. rar Traumatism constând în deplasarea unui os din articulație; luxație; scrântitură. [Art. dezarticulația; G.-D. dezarticulației; Sil. -ți-e] /<fr. dezarticulation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink