Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEZASAMBLÁT, -Ă, dezasamblați, -te, adj. Care a fost desfăcut în mai multe piese. – V. dezasambla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZASAMBLÁ, dezasambléz, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZASAMBLÁ ~éz tranz. A face să se dezasambleze; a dezagrega; a descompune; a disocia. /<fr. désassembler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZASAMBLÁ se ~eáză intranz. (asamblaje) A se separa în elementele constitutive; a se dezagrega; a se descompune; a se desface; a se dispcia. /<fr. désassembler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZASAMBLÁ vb. I. tr. A demonta, a desface un ansamblu. [Cf. fr. désassembler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZASAMBLÁ vb. tr. 1. (tehn.) a demonta, a desface un asamblaj de piese. 2. (inform.) a transpune invers un program de cod-mașină în mnemonicele limbajului de asamblare. (< fr. désassembler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A dezasambla ≠ a asambla, a monta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezasamblá vb. → asambla
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink