Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEZAVUÁRE, dezavuări, s. f. (Livr.) Faptul de a dezavua. [Pr.: -vu-a-] – V. dezavua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZAVUÁRE s.f. Acțiunea de a dezavua și rezultatul ei; dezaprobare, desolidarizare. [< dezavua].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZAVUÁRE s. v. blam, blamare, condam-nare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, res-pingere, stigmatizare
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezavuáre s. f. (sil. -vu-a-; mf. dez-), g.-d. art. dezavuării (sil. -vu-ă-); pl. dezavuări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZAVUÁ, dezavuéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZAVUÁ ~éz tranz. livr. 1) (acți-uni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască pentru sine. [Sil. -vu-a] /<fr. désavouer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZAVUÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaște ceva. [Pron. -vu-a. / < fr. désavouer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZAVUÁ vb. tr. 1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. 2. a refuza să recunoască ceva; a renega. (< fr. désavouer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desolidariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezavuá vb. (sil. -vu-a; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavuéz, 3 sg. și pl. dezavueáză, 1 pl. dezavuăm (sil. -vu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. dezavuéze (sil. -vu-e-); ger. dezavuând (sil. -vu-ând)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink