DEZECHILÍBRU s. n. Lipsă de echilibru. ♦ Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. – Din fr. déséquilibre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZECHILÍBRU s.n. 1. Lipsă de echilibru. 2. (Fig.) Tulburare mintală; pierdere a judecății. [Pl. -re. / < fr. déséquilibre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZECHILÍBRU s. n. 1. lipsă de echilibru. 2. (fig.) tulburare mintală; pierdere a judecății. (< fr. déséquilibre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZECHILÍBRU s. zdruncinătură, (fig.) dezaxare, (livr. fig.) detracare. (~ mintal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezechilibru ≠ echilibru
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezechilíbru s. n. (sil. -bru; mf. dez-), art. dezechilíbrul; pl. dezechilíbre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZECHILÍBRU ~e n. 1) Lipsă de echilibru; instabilitate. 2) Stare psihică caracterizată prin lipsă de judecată clară; tulburare mintală. /<fr. déséquilibre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink