DEZERTÓR, dezertori, s. m. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZERTÓR s.m. 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. [< fr. déserteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZERTÓR s. m. 1. militar care dezertează. 2. cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. (< fr. déserteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZERTÓR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezertór s. m., pl. dezertóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZERTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Militar care a dezertat. 2) fig. Persoană care trădează (o cauză, un prieten etc.). /<fr. déserteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink