Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEZGRĂDÍRE, dezgrădiri, s. f. (Rar) Faptul de a dezgrădi. – V. dezgrădi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Dezgrădire ≠ împrejmuire, îngrădire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezgrădíre s. f., g.-d. art. dezgrădírii; pl. dezgrădíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZGRĂDÍ, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. – Dez- + [în]grădi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A dezgrădi ≠ a împrejmui, a îngrădi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezgrădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgrădésc, imperf. 3 sg. dezgrădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgrădeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink