Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezmetici (verb tranzitiv) , dezmeticire (substantiv feminin)   
DEZMETICÍRE, dezmeticiri, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a (se) dezmetici. [Var.: dezmetecíre s. f.] – V. dezmetici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZMETICÍRE s. v. revenire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezmeticire ≠ buimăcire, năucire, zăpăcire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezmeticíre s. f., g.-d. art. dezmeticírii; pl. dezmeticíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc., a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV.] – Probabil lat. *dismatticire (< mattus „beat”).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZMETICÍ ~ésc tranz. A face să se dezmeticească. /<lat. dismatticire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZMETICÍ mă ~ésc intranz. A-și reveni după o emoție puternică; a-și veni în fire. /<lat. dismatticire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZMETICÍ vb. 1. v. reveni. 2. v. trezi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A dezmetici ≠ a buimăci, a năuci, a zăpăci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se dezmetici ≠ a se ameți, a se buimăci, a se năuci, a se zăpăci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmeticeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)