Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEZMĂȚÁT, -Ă, dezmățați, -te, adj. Lipsit de rușine, de bună-cuviință; destrăbălat, d*******t, deșănțat, imoral. ♦ Cu înfățișare dezordonată, neglijentă. – Probabil din dez- + mațe + suf. -at (propriu: „căruia îi atârnă zdrențele ca mațele unei vite spintecate”).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZMĂȚÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. d*******t.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEZMĂȚÁ, dezmắț, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE DEZMĂȚÁ mă dezmăț intranz. rar 1) A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în dezmăț; a se d******a; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deșănța. /Din dezmățat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZMĂȚAT ~tă (~ți, ~te) 1)Care este lipsit de bună cuviință; depravat. 2) Care este neglijent; dezordonat. /dez- + mațe + suf. ~at
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZMĂȚÁ, dezmățez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din des1- + maț(e).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
DEZMĂȚÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, d******a, destrăbăla, p******i, strica, vicia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezmățá vb., ind. prez. 1 sg. dezmăț, 2 sg. dezméți, 3 sg. dezmáță; conj. prez. 3 sg. și pl. dezméțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink